How small is your house, how big is your life? sau Velier mic versus Velier mare…


Subiectul l-am mai atins eu tangential prin articolele anterioare, dar nu l-am dezvoltat deloc. Nu este greu sa realizezi ca personal sunt adeptul barcilor mici dar capabile de mare grea, cu care iti poti satisface atat nevoia de andrenalina in pasaje mai lungi sau chiar traversade, dar te poti si bucura alaturi de familie un week-end sau o saptamana explorand linistit insulele apropiate (in cazul altor tari si mari) sau doar litoralul.

 

Daca ar fi sa fac un listing de pro si contra pentru velierele mici, cred ca ar arata cam asa:

Pro:

  • Costurile de intretinere mult mai reduse. Sa nu uitam faptul ca in general astfel de veliere au dotari minimale oferind doar strictul necesar. Nu au cabine separate de dush, instalatia electrica si sanitara este extraordinar de simpla, iar costul stationarii intr-o marina (care de obicei se calculeaza in functie de lungimea ambarcatiunii) este mult mai mic. Uneori poate ajunge la 40% sau mai putin, din costul unui velier de 12 metri.
  • Nu ai nevoie de un echipaj pentru a naviga, de obicei putand fi manevrat doar de o singura persoana.
  • Senzatia de “sailing” este fantastica si este perceputa la adevarata ei valoare. Daca ar fi sa fac o comparatie din domeniul auto, as spune ca este diferenta intre un cart si o basculanta. Vei simti barca si vantul in mana cu care vei tine echea si vei fi surprins de ce zambet larg si constant ti se intipareste pe fata.
  • Spatiul limitat (desi l-am trecut si la contra) in cazul de fata este si la pro, pentru ca iti permite sa ai o activitate in natura cu familia. Mai mult decat asta, nu cred sa existe ceva care sa va apropie.
. .  

Contra:

  • Au un spatiu limitat, fapt ce nu permite un ehipaj numeros. Asa ca daca te gandesti la un pasaj mai lung, trebuie sa iei in calcul mai multe carturi sau cel putin un wind vane care sa tina loc de carmaci. In plus, va trebui sa faci si un “marina hopping” pentru alimentarea cu apa potabila, cel putin.
  • Sunt destul de inconfortabile pe mare agitata, asa ca te va solicita mult la eche si va trebui sa iti stabilesti o tactica bine pusa la punct de abordare a cursului spre destinatie, tinand cont de valurile mari si deriva.
  • Daca sunt vechi, va trebui sa depui ceva efort sa o aduci la un stadiu locuibil, dar pana la urma asta te va face mandru si poate deveni o lectie, care odata invatata se poate transforma intr-un avantaj incontestabil.
  • Daca nu esti stapan pe tine si cunostintele acumulate, o escapada offshore s-ar putea sa te coste mult. Asa ca pune mana si da-te cu ea cat mai mult ca sa o cunosti, sa vezi ce poate si cat duci tu. Altel, stai cuminte ca e plin cimitirul de eroi.

Dupa cum vedeti, tot subiectiv sunt si trag spuza pe velierele mici.

 

Un velier mai mare (peste 36 feet) eu ii gasesc urmatoarele pro si contra:

 

Pro:

  • Este confortabil in interior. Are spatii generoase pentru dormit si in general este dotat cu tot ceea ce trebuie pentru a-ti face viata placuta la bord. O bucatarie complet echipata, un salon maricel si chiar masa de navigatie, ar trebui sa multumeasca orice pretentios.
  • Pe mare agitata, sta mai bine. Chiar daca te zgaltaie, o face cu tact si vei simti mai putin in ce te-ai bagat.
  • Sunt mai rapide decat o barca mica si asta te ajuta la un pasaj sau traversada sa fugi din calea unor situatii neplacute sau macar indraznesti sa speri ca le poti evita.
  • Au o punte generoasa si daca te pasioneaza, vei putea organiza un bikini party. In principiu si cockpitul este generos, asa ca o masa poate fi amplasata (daca nu vine deja dotata cu asa ceva) pentru a iti facilita servirea mesei in mod civilizat.
  . .

Contra:

  • Costurile de “cazare” in marina si cele de intretinere, vor ajunge sa te demoralizeze. Asta daca ti-ai imaginat ca nu e chiar atat de scump si ai exclus din start ca pot veni si vremuri grele. Pentru tine sau afacerea ta.
  • Necesita echipaj pentru navigatie. O vei putea duce singur pana la un punct (il vei descoperi tu). De acolo, vei avea nevoie de cel putin inca un membru de echipaj descurcaret. 
  • Iti vei descoperi prieteni de care nu ai mai auzit de ani buni si nu ii vei putea refuza sa le arati cum e pe barca. In plus, vor face si mofturi ca nu e cum au vazut ei la televizor. Sau pe youtube.
  • Avand toate dotarile in materie de facilitati, vei avea de bagat bani constant in ea. Sa nu te miri ca in curand amanta iti va reprosa ca o eviti, pentru ca nu vei mai avea nici timp si nici bani pentru ea. Daca nu realizezi, deja ai alta si se numeste velierul tau.
  • Daca nu mai faci fata cheltuielilor cu ea, va trebui sa o “dai la produs”. Adica sa o inchiriezi cu ziua, noaptea, saptamana sau (daca e mai noua) sa o dai in administrarea unei firme de charter din Turcia, Grecia sau Croatia. Deja nu mai vorbim de sailing, vorbim de bani si asta imi repugna. Daca barca e mai veche, nu ti-o ia nimeni in administrare si atunci va trebui sa te descurci cum poti.  Vei face oferte exact cum fac pensiunile cu 2 margarete, insistand pe marele avantaj - “priveliste deosebita”.
  • Cam asta ar fi! Concluziile le trageti voi. Personal, am ajuns sa consider ca e cel mai bine sa fii fericit cu ceea ce ai si nu cu ceea ce crezi tu ca ar trebui sa ai ori ceea ce vezi la altii ca au.
  . .

Am lipsit o scurta perioada, pentru ca anuntul lui Don McIntyre, m-a cam bulversat. Circumterra cu o ambarcatiune cu vele de doar 5.80 metri lungime si un deplasament de 700 kg. Habar nu aveam ca se poate impinge limita pana la acest nivel.

 

Daca va ganditi ca “pe asta il mananca rau de tot”… aveti dreptate. La momentul in care scriu aceste randuri, va asigur ca nu sunt pregatit de asa ceva, dar… mai sunt 4 ani pana atunci. Si… de ce nu? Poate pentru ca in discutiile cu el, mi-a spus: Totul trebuie fixat ferm, pentru a nu fi pierdul la roll over.

 

What? Do I have to take with me another mast? How many capsize do you think that we have to be prepare to?  The answer is simple: A lot!

 

Deja studiez planurile zi si noapte si ma gandesc ca norocul meu poarta numele de Vali Antonov, Damen Shipyard (fiind langa mine) si clientii mei din avocatura care nu vor mai incerca esalonarea onorariilor si nu ma vor mai pune in situatia de a ii executa silit pentru cele de success.

 

Nu am luat o decizie, pentru ca obstacolele sunt multe si imprevizibile. Dar… mi-ar placea! Poate si voua, nu-i asa?!


Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER
Share this page:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *