Sailing … Romania (part. 1)


Daca m-ai urmarit pana acum si ti-ai luat o barca cu vele (no, familia nu a inghitit chestia cu off road-ul si nici cu rulota), ai descoperit noi probleme. Nu iti face griji, ca eu le-am descoperit inaintea ta! Le zici asa: ca mai exclusivist ca asta nu e nimic! De fapt, te minti singur, dar ai satisfactia ca ai reusit macar sa iti pacalesti nevasta. Dupa aia, vezi tu, te descurci cumva ca esti baiat mare!

 

Comunitatea velistilor in tara este foarte restransa si in general membrii se ajuta intre ei, dar tot tipic romaneste. Sa nu ai sperante, ca vei fi dezamagit! Ce trebuie sa stii: Pai, trebuie sa fii constient ca exista in primul rand "vedete" care vor privi peste tine cand le dai buna ziua, in marina. Nu te baga in seama nici macar din respect pentru propria lor persoana, pentru ca nu-i asa, bunul simt nu este obligatoriu! Pentru ei cel putin! Cei 7 ani de acasa, realizezi (cu tristete) ca sunt o comoara. Conteaza foarte mult cu ce te ocupi – adica ce profesie ai sau unde lucrezi. Daca esti patron (actionar majoritar sau asociat unic intr-o societate)  s-ar putea sa starnesti interesul doar in cazul in care profitul societatii pe care o detii este relevant. In caz contrar, poti blufa ca vei avea acelasi rezultat, doar daca ti-l doresti neaparat.

 

O categorie aparte este cea a „barcagiilor” adica oameni care efectiv iubesc barcile si incearca sa creeze o comunitate proprie. Ca sa intelegeti mai bine, e formata din oameni care fac parte preponderent din profesii liberale (medici, avocati, arhitecti, etc – persoane care isi pot organiza timpul) fara fitze si care privesc navigatia cu vele ca pe un hobby. In aceasta categorie intra si alte persoane chiar fara posibilitati financiare, fara a fi absolut deloc discriminate din acest punct de vedere dar infectati cu pasiunea pentru vele. De exemplu, personal voi privi cu admiratie si o pluta cu un bat infipt in ea de care poti lega un cearsaf pe post de vela.  Merge? Daca nu, vedem cum facem sa mearga. Si daca nu ma credeti, va invit pe forum Cap compas, creat si sustinut de conceteanul si prietenul meu Vali Antonov despre care va voi vorbi in alt articol.

 

Bun, mi-am luat barca cu vele si vreau sa navig. Unde? Pai daca esti pasionat de macarale, poti sa faci costier litoralul romanesc. Exista si porturi comerciale pe care le poti prezenta cu solemnitate sotiei sau prietenei tale. Cum, nu sunt incantate? Pai, hai la bulgari.

 

Cineva comenta recent (chiar este cineva – Ioan Covaliov) la un articol scris de mine si distribuit de Daniel Durigo, ca este in CV-ul oricarui navigator roman ruta Limanu - Balcik. Eu nu am in CV asa ceva si va spun si de ce:

 

Am vrut sa fac cu familia aceasta ruta extrem de usoara cand o aveam pe Honey Moon si fetele erau incantate. Asa cum v-am povestit, am „cazat” barca in marina Eforie Nord zisa Bellona (asa se procedeaza in citatiile din procesele penale… cutarescu zis... si se precizeaza porecla cunoscuta in grupul infractional, daca intelegeti ce vreu sa zic).

 

Asa ca intr-o joi (ca vinerea nu pleaca nici o barca in voiaj, din superstitie) am pus pe drum spre Mangalia. Veselie mare la bord, vant bun de pupa, 5 kn viteza barcii si in vreo doua ore apare disconfortul. Tot felul de musculitze se lipeau pe piele ca marca de scrisoare si incep fetele: dar cum facem sa scapam de ele? Dar e normal asa ceva? Pai ce, asta e placerea de a naviga? Pur si simplu mi-au facut nervii prastie!

 

Ca sa calmez cumva situatia (in special pe mine), am aruncat o ancora in goful de la Olimp si le-am dat comanda (cred ca am si urlat la ele): Acum luam pranzul! Gata!

 

Am ridicat ancora dupa ce i-am spus Simonei cum se procedeaza cu mansa aia de langa timona ca sa ma ajute sa nu trag si barca dupa mine cand ridic ancora si in jurul orei 16 am acostat in marina din Mangalia.

 

Acum, ma simt cumva obligat sa va spun cum sunt marinele din Romania. Pai va spun asa:

 

Marina Eforie Nord zisa si Bellona, apartinea conform folclorului unui nene pe nume Copos pasionat in felul lui de navigatia cu vele. Zic in felul lui pentru ca pot confirma si altii (daca sunt capabili sa articuleze o opinie – a se vedea Lucian Manuta sau Mandruta sau cum il cheama). Marina este destul de cocheta si curata avand suprafete generoase de gazon bine ingrijit. Creaza o stare de bine in general si nu te va dezamagi decat o parte din personal care se poate compara cu chelnerii din restaurantele jegoase dar cu pretentii, ce zambesc aratandu-si lipsurile din dandura si educatie.

 

Facilitatile sunt chiar ok. Au doua containere transformate inteligent in grupuri sanitare, cu apa calda permanent. Curatenia este exemplara si spre comparatie, am intalnit la case mai mari standarde mult mai mici (vezi Mallorca sau Menorca). Alimentarea cu energie electrica si cu apa potabila este facila, existand cate un soclu la fiecare loc… sau doua. Ca fapt divers, in marina mai exista un restaurant cochet, de regula inchis pentru ca, nu-i asa afacerile primeaza… in felul lor. Este singura marina cu stern mooring din tara noastra (adica sa acostezi cu spatele la cheu), un obicei extrem de intalnit in Mediterana.

 

De altfel, am constatat ca fetele se simt foarte bine acolo, stand in cockpit la umbra, citind o carte si savurand un mojito.

 

Privitor la marina Mangalia, ea este in administrarea primariei. Asta se vede de la o posta. Desi are „fingerele” (adica pontoane cu cate doua locuri de acostare dispuse tranversal pe o rampa ce duce la cheu) este un dolce fa niente. Am acostat singur si m-am uitat in jur, vazand un mare nimic. Parca eram in Galati! Totusi dispune de alimentare cu apa si cu energie electrica. Pe cheu te poti delecta la cateva terase, dar… nu te hazarda.

 

In marina Mangalia am ajuns pe la 4 dupamiaza si fetele mi-au cerut imperativ sa fac cumva sa poata faca dush. O rezolvam, zic!  Cu actele barcii la sub brat, ma infiintez la administratia marinei unde ma intampina un nene gardian de la o firma de paza privata. 

 

Buna ziua! Am ajuns din marina Bellona si vrem sa achitam stationarea in seara asta ca maine plecam spre Balcik!

  • Buna ziua, dar azi e program scurt! Se lucreaza pana la doua, n-ati stiut?!
  • Nu, imi cer scuze! raspund amuzat in sinea mea.
  • Pai, acum nu mai puteti plati! Asta e! Sa fiti atent data care vine! Zice nenea.
  • Pai si cum procedam ca stiti, am familia si ar vrea sa faca un dush, no sunt fete… nu stiu daca stiti cum e...
  • Pai ce domn’le, asta e o problema?! Sa vina doamna cu fetele ca dushul e aici in cladire, la parter. In hol se face stanga si ajungi la dushuri!
  • Da, dar vad ca pe cladire mai scrie si Starea Civila Mangalia, iar in fata sunt niste cupluri care urmeaza sa se casatoreasca. Nu deranjam? Intreb si eu ca opinia publica...
  • Pai daca asa a vrut Primaria, asta e!
 

Ma intorc la barca si le indic fetelor directia catre dush. Le explic ce si cum, sa vorbeasca cu nenea portarul, catelusa Honey dupa ele, curioasa de parca a lucrat la SRI.  Eu imi iau actele barcii si ma duc la Capitania Mangalia sa intreb cum procedam pentru maine dimineata. Cand ajung acolo, o… doamna… duduie… nu stiu cum sa ii zic pentru ca presupun ca era suparata ca nu era in concediu, imi cere Raportul de inpectie al ANR. Ala care sa certifice ca barca e conforma clasei de navigatie M4. Ma uit in acte, nu-l am. Zic: dar este in baza de date, il puteti vedea on–line la Capitania Galati ca acolo e barca inregistrata. Nu si nu, ca ea trebuie sa faca copie dupa el ca sa pot pleca.

 

Nervos, ma duc la barca, imi iau cele necesare pentru un dush si ma indrept spre cladirea Primariei. Nenea portarul ma opreste vigilent:

  • Nu puteti intra!
  • De ce? E nunta? 
  • Nu, e o domna cu doua fetite la dush!
  • Dupa ce termina dumnealor puteti intra! 
  • Pai eu sunt sotul! Nu cred ca s-a schimbat ceva in relatia noastra de 15 ani incat sa ma reclame pentru asa ceva. Sau mai stii...
 

Intre timp ies cuplurile casatorite, cu alai si eu in tinuta de vreme buna ma simt ca un neavenit, dar nici nu vreau sa le stric momentul oamenilor.  Glumesc cu ei , daca au nevoie de avocat la divort, un martor mincinos, etc... dar situatia e penibila. Cum naiba sa pui administratia unei marine in aceeasi cladire cu starea civila?! Cat de tampit sa fii?

 

Seara a fost totusi frumoasa, pentru ca nu stiu cum sa va spun, Romania asa cum e ea, are farmecul ei. De altfel, imi amintesc de vremurile cand eram ofiter fluvial si ma intorceam cu convoiul in tara, desi putea a gunoi de la 10 km de granita, parca era rahatul meu... Vorba aia golaneasca: Cand te indragostesti de un cacat, il aperi de muste toata viata! Da, Viena era superba, Bratislava, ca sa nu mai zic de Budapesta, dar totusi, puiul meu de cioara era cel mai frumos. Spuneam asa echipajului: Baieti, ne intoarcem acasa!

 

Va urma....


Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER
Share this page:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *