Sailing JUNE – așa începea povestea „JUNE”…

Pe June am gasit-o aproape intamplator pe un site ce gazduieste in special anunturile nordicilor, ce doresc sa isi vanda barcile. Dupa proasta experienta ce o avusesem cu barca anterioara (de fapt ma incantasem eu aiurea) m-am hotarat sa imi cumpar un velier mic si capabil sa faca fata pe mare grea. Mai mult, am vrut sa faca parte din categoria barcilor cu vele specific navigatorilor solitari.

 

Asa am ajuns in Akrum, Olanda sa fac cunostinta cu ea si… daca e sa fie dragoste adevarata ramanem impreuna, cel putin pentru o perioada. Aprilie 2018 a fost o luna neobisnuit de calduroasa pentru Olanda, termometrele aratand la amiaza si 26 de grade. As putea spune ca June m-a primit cu caldura. Statea cuminte pe uscat asezata pe cavaletii pusi la dispozitie de portul de ambarcatiuni, asteptandu-ma cu nerabdare sa incepem aventura impreuna.

 

June este un velier mic de 8,25 metri produs de Albin Marine AB din Suedia, in anul 1976. Extrem de popular printre navigatorii solitari si nu numai, are un palmares de invidiat comparativ cu veliere mult mai mari si cu pretentii. Acest model a traversat oceane si chiar a facut circumnavigatie (adica a inconjurat pamantul) trecand prin zone de navigatie care sunt marcate ca zone de evitat. In plus, pana si eu care ma documentasem serios inainte, am fost extrem de surprins de simplitatea ei constructiva. Doar cateva cabluri si cateva furtunase, asigura functionalitatea interna a facilitatilor si a luminilor de navigatie. Sigur, nu e o barca pentru gentlemani (dar nici nu pretend ca as fi unul) si nici pentru a da petreceri pe punte cu fete in bikini in zone bogate in palmieri. Este o barca solida, capabila sa iti ofere altfel de satisfactii. Mult mai mari!

 

Am batut palma cu vanzatorul si am adus-o acasa in Romania pe cale rutiera la 1 iunie, cand batrana doamna a intrat in proces de up-grade interior si exterior, pentru a face fata viselor mele de traversade si pasaje lungi. Totul a durat nici mai mult nici mai putin de o luna, pentru ca Romania nu este paradisul yachting-ului si piesele necesare sunt importate, furnizorii locali neavand stocuri. Mai mult, nici eu nu sunt un exemplu de indemanare si am tinut mortis sa lucrez personal pentru a cunoaste absolut totul la ea.

 

Pentru multi dintre voi care nu aveti idee ce insemna sa fii proprietar de velier, trebuie sa va spun ca este absolut necesar sa indepliniti urmatoarele conditii: sa aveti bani, sa aveti timp si mai ales o casnicie sau o relatie extreme de solida. Nici nu va trece prin minte cati bani inghite o barca, oricat de mica ar fi ea. Permanent necesita mentenanta si uneori specializata, reparatii sau inlocuirea unor componente uzate. Spre exemplu, inlocuirea unei vele a costat 1100 de euro. Si sunt 2 la un sloop asa cum este June. A doua costa mai mult.

 

Nu am sa vorbesc prea mult despre asta, pentru ca face obiectul unui alt proiect in care explic toate lucrurile din perspectiva lui Stan Patitu’.

 

Fiind de felul meu nerabdator, am incheiat prematur lucrarile si m-am hotarat sa plec din Galati, localitatea de bastina, cu destinatia Thasoss - Grecia desi ma capatuisem si cu o otita de toata frumusetea care imi afecta complet auzul urechii drepte. Asta era o problema, pentru ca riscam sa nu aud bine statia de emise receptie si implicit sa nu raspund autoritatilor atunci cand sunt chemat.

 

Ce sa fac? Ma mancau talpile ingrozitor sa o pun la incercare pe June. Pai ce sa fac, sun un prieten! Prietenul meu constantean, Nicu de profesie medic dar un impatimit al navigatiei cu vele raspunde prezent si incantat sa ma insoteasca. Ba mai mult ma intreaba daca poate sa mai vina cu o cunostinta comuna in ale yachtingului. Bineinteles ca am fost de accord. Pe Vlad il stiam de mult si chiar ne conversasem telefonic dar nu ne intalnisem niciodata si asta era o buna oportunitate sa ne cunoastem.

 

Pentru ca urma sa am musafiri, ca orice gazda responsabila, am aprovizionat barca cu absolut toate cele necesare de ale gurii, atat in forma solida cat si lichida, astfel incat, la ora la care s-a intrunit echipajul la barca, toate erau pregatite. Seara ne-a prins cu un pahar de whiskey stand la palavre in cockpit, trancanind aiurea despre aventurile pe mare ale altora la care visam si noi ca le vom face candva. Nu stim cand! Dar le vom face!

 

Intunericul cuprinde incet Portul Bazinul Nou, acolo unde se afla improvizata o marina si de unde aveam sa plecam a doua zi. Plasat la Km 180 portul este astazi fantoma unui colos ajuns homeless. Un peisaj deprimant, care tradeaza indolenta de 30 de ani a oamenilor. Bataia de joc cu care s-au obisnuit sa trateze totul in jur. Hale abandonate, epave in micul acvatoriu portuar si as putea continua ca sa va puteti forma o imagine sinistra. Acolo, un intreprinzator a concesionat o bucata de teren si o parte din acvatoriu sa faca ceva gen marina sa isi tina el si altii barcile de pescuit. Galatiul, candva de mult un etalon, astazi este tot un etalon. Un etalon de genul: asa ceva este de neimaginat.

 

Va urma...

 

Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER