Sailing JUNE – din Limanu către… o destinație neprogramată…

O saptamana am stat in marina surubarind la barca in asteptarea lui Nicu. Intre timp, ni se alatura si Nino, un personaj pentru care aventura nu are limite. Acestui om trebuie doar sa ii spui: Hai! Ca nu te intreaba niciodata unde sau de ce. Doar l-am rugat sa isi aduca lenjerie de pat ca nu aveam suficienta. 

 

Asa cum v-am spus la inceput, acest model de velier este in esenta o barca spartana, capabila sa infrunte o mare grea, dar care nu ofera un grad de confort pe care majoritatea il vedeti pe la televizor. Are o cabina prova in forma de V destul de spatioasa, o toaleta marina in tribord care poate oferi ceva intimidate, dar nu prea multa si 2 banchete in salon, ce pot fi utilizate pentru dormit. Desi acreditata cu 4 locuri, este ideala pentru 2 persoane, 3 persoane atingand limita de suportabilitate a mobilitatii in interior dar si in cockpit. O chichineta cu o chiuveta si un aragaz pe baza de alcool completeaza interiorul si ofera doar strictul necesar, alaturi de cateva spatii de depozitare.

 

Am stabilit ziua plecarii gresit. Prognoza meteo arata vant puternic de peste 27 de kn. Spre dupa-amiaza vantul parea ca se domoleste dar ne-a pacalit pentru ca marina este situata intre dealuri fiind ferita de vant, pe mare deschisa lucrurile stand mai grav. Am luat decizia sa plecam si echipajul nu a comentat. 

  La Capitania Mangalia, cand am facut formalitatile de iesire din tara, ofiter de serviciu era un fost coleg de al meu, navigator. Reproduc un fragment din conversatia purtata:
  • Salut, ce faci? Imi zice.
  • Salut! Vreau sa plec spre Thasoss. 
  • Pai pe vremea asta? Tu nu vezi ce e pe mare? Hai sa iti arat prognoza in Bosfor.  E mare de gradul 6 spre 7 iar la intrarea in Bosfor e mai rau.
  • Da, vad! (imi aratase grib-urile on-line de pe predictwind.com pe care le stiam deja) Dar nu mai stau!
  • Pai cu barcuta asta vrei tu sa pleci? Pe valuri de 6 metri!

Vede ca nu se intelege cu mine si imi elibereaza permisul de plecare, urandu-mi fair winds. 

 

Punem pe drum. Vant moderat de 18-20 kn si June alearga cu 6 kn foarte frumos. Fixez cap compass Istanbul si realizez ca vom fi cam la 50 de Nm de tarm, daca pastram cursul. Programez carturile la 3 ore eu cu Nicu. Nino nu stie navigatie si nu participa la aceasta activitate. 

 

La miezul noptii intru de cart si Nicu imi spune ca nu sunt probleme, doar sa pastrez cursul ca e ok. Nu prea a fost, pentru cam marea incepuse sa se agite destul de mult iar vantul batea din est, ceea ce inseamna ca era fix travers si vantul si valurile de 2 -3 metri. Dupa o ora devenise inconfortabil, pentru ca barca se inclina la 30 de grade si valurile loveau violent babordul.  

 

Si la un moment dat, inevitabilul s-a produs! Urca balanganindu-se pe punte colegul meu Nicu, verde la fata si tinandu-se de un vinci pentru scote, se apleaca peste bord, dand la boboci. Incontinuu, aproape timp de o ora !  Ma orientez rapid, iau prognoza, vad ca se impute vremea din ce in ce mai rau si iau decizia sa ma intorc spre Varna, sa rezolv problema cu raul de mare al colegului de echipaj. A fost si vina mea, pentru ca stiam ca are rau de mare si nu l-am obligat sa isi ia pastilele la plecare.

 

Intrand in imensul golf Varna, valurile s-au mai domolit si am intrat fara probleme in portul de ambarcatiuni usoare, unde ne astepta politia de frontiera pentru formalitati. Garda de Coasta ne contactase in prealabil si ii anuntasem motivul pentru care am schimbat cursul de Istambul spre Varna.

 

Nicu este un foarte bun velist si am invatat multe de la el, dar nu este un navigator de anduranta, un cuiser de rezistenta. De altfel l-am intrebat daca vrea sa traversam Atlanticul de Nord si m-a refuzat. Atunci, la Varna, am inteles si de ce. Nino, nu a comentat nimic.  Pentru el totul era natural si nu a reclamat absolut nimic referitor la conditii sau vremea rea. Varna chiar l-a incantat si a avut la dispozitie sa haladuiasca prin oras o zi, cat s-a hotarat Nicu daca mai continua voiajul sau nu. 

Prognozele erau destul de alarmante, dar mie nu imi place sa ma intorc niciodata din drum. Sigur, sunt situatii exceptionale in care ratiunea pentru siguranta echipajului primeaza, dar… poate de asta imi place sa navig solitar.

Va urma... 

Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER
Share this page:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *