SAILBOAT HUNTER sau experienta ecranizata (avanpremiera on-line)

---

Ideea mi-a venit… oarecum firesc. Si atunci, am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Nino:

- Salut! Auzi, am o idee si vreau sa o realizez cu tine. Ce zici? Uite despre ce e vorba. Si ii povestesc.

- Pai, ai tot ce iti trebuie, numai sa imi spui cand vrei sa batem in cuie perioada. Facem calculul bugetului si ii dam drumul.

 

A doua zi, m-am apucat sa scriu stroy-boardul si scenariul pentru episodul pilot (demo in cazul nostru). Nino s-a ocupat de partea de “Executive Production” si i-a cooptat in proiect pe Dragos si Flavian, oameni cu experienta in productiile video. Singurul fara experienta eram eu, pentru ca habar nu aveam cu ce se mananca. Eu credem ca e ca la nunta… vorbesc si ei ma filmeaza in timpul asta. Total gresit. 

 

Despre buget nu va zic nimic, ca nu vreau sa citeasca din intamplare nevasta-mea si sa afle realitatea. Oricum nu cred ca m-a crezut, pentru ca ma privea cam suspect cand ii povesteam ca nu e asa scumpa “ distractia”.

 

Initial am mers pe idea locatiei de filmare in Maroc, dar am abandonat din mai multe motive obiective, unul fiind acela ca este interzisa intrarea cu drone in tara. In al doilea rand, tot echipamentul de filmare profesional, urma sa devina bagaj de cala si nu am vrut sa riscam avarierea lui.

 

Despre tema serialului, nu va pot spune prea multe (dar puteti deduce din titlu si mai ales daca ati parcurs cateva din articolele scrise de mine pe site) pentru ca la acest moment suntem in negociere de difuzare cu cateva posturi TV internationale. 

 

Ca un cadou pentru cei care au ales sa ma urmareasca, va ofer posibilitatea de a vedea in avanpremiera cateva minute de filmare, pentru o perioada foarte limitata de timp. 

---

Totusi, nu ma pot abtine sa nu va povestesc cateva aspecte care m-au marcat in aceasta aventura a filmarilor si ca urmare, iata:  

Dupa ce am stabilit intr-un final locatiile de filmare si bugetul, il sun din nou pe Nino: 

- Mai, ne-ar trebui un prezentator, ca nu am discutat aspectul asta!

- Avem, zice el!

- Pe cine? Il intreb foarte curios.

- Pe tine! 

- Eeeeeuuuu? Pai eu nu am facut asta niciodata. Nu stiu sa prezint nici macar cum se face o omleta, dar o emisiune…

- Lasa ca te descurci, tu! Imi raspunde Nino.

 

Ce sa mai tura vura, a ramas sa ma descurc cum oi sti! Am facut un trafic fenomenal pe internet cautand amanunte, lectii online, etc., toate mi-au generat o confuzie si un grad de neincredere mai mare. Mai mult, am vazut ca prezentatorii, inainte sa se “produca” actul artistic, au pe cineva care-i machiaza, cica make-up artist.

 

Ei, zic lasa ca nici eu nu-s mai prost! Reusesc sa o branburesc pe fiica-mea cea mare (15 ani) si in final (sub promisiunea ca nu pleaca cu mana gola de la cumparaturi) ne protapim la Mall dupa fond de ten si altele. 

 

- Asta e cel mai ieftin magazin, imi zice. Dupa aia, am aflat ca m-a pacalit cu brio, Sephora fiind cel mai scump din bransa. Am luat-o iar, asta e!

 

Si incepe Maria procedurile de achizitie pe banii lui tat’su. Ia tot felul de cutiute cu capac transparent, mi le pune langa mana (cica sa vada daca e la culoarea pielii), mai gaseste ea vreo 3 produse tuburi, sticlute, etc. si imi zice: Gata, asta e tot pentru tine! Acum pot sa imi iau si eu? Sigur! Ii raspund.

 

Si incepe sa carabaneasca de pe rafturi, produse a caror pret le-am aflat la casa. 800 lei partea ei. 200 lei ale mele. Aoleu, zic vanzatoarei, dar nu vrem sa fim actionari la magazin, doamna!

 

Fiica-mea… normal, comentarii ca o fac de ras, ca nu inteleg ca sunt produse de calitate, ca sunt un zgarcit, etc. Ce calitate poate fi la un pix caruia i se scoate pasta si are un pamatuf in capat ca sa te dai la ochi cu el? In fine, oricum nu ma inteleg cu ea, asa ca hai acasa sa continuam cu partea de consultanta. Cu ce te dai, cu care te dai primul, unde te dai, etc.

 

A doua zi, am plecat spre Bucuresti si ma suna ea.

- Auzi, imi zice, am uitat sa iti spun. Cand te machezi sa o faci la lumina naturala ca daca folosesti lumina de la baie ai sa arati ca un cimpanzeu cu psoriasis.

---

16.01.2020 - Nea Peramos, Kavala, Grecia. A doua zi de filmari, ora 8 dimineata. Ma trezesc, imi fac cafeau si ma fac fresh. Pregatit cumva de o noua batalie cu camerele de luat vederi, repet textul scenariului (desi asa cum va puteti imagina, a fost scris de mine), cand primul care apare in spatiosul living ma si ia la ture. Nino.

- Auzi, da’ tu ce faci? ma intreaba.

- Repet textul sa nu ma mai balbai ca un popa beat.

- Lasa asta, cu ce te-ai imbracat? Unde iti sunt hainele de ieri?

- Le-am pus la spalat, zic.

- Du-te si te imbraca cu ele, ca tot filmuletul trebuie sa fii imbracat la fel.

- Ceeeee? Pai de ce nu mi-ai zis asa de la inceput? Imi cumparam 4 camasi de acelasi fel si gata. Camasa ca cea de ieri am doar una ca model. Vrei sa ma amendeze Sanepidul ca umblu neimbalsamat pe strada? Sa nu ma mai primeasca in restaurant?

 

Va imaginati ca 4 zile am purtat aceeasi tinuta de aveam impresia ca eman aere de sconcs.

 

---

Bun, va las sa delectati cu filmuletul si am marea rugaminte sa va exprimati un feedback. Opiniile critice sunt binevenite. Se accepta: huiduieli, fluieraturi si aplauze.

---

Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER