How a young sailor grow


Continuarea de la "Un articol fara titlu!" pe care îl puteți citi AICI!


Cladirea Liceului de Marina era impunatoare. Meritul societii comuniste care crease o flota puternica si firesc avea nevoie de forta de munca calificata. Profesorii materiilor de baza erau statornici si dintre acestia doar cativa merita amintiti. Restul, de o mediocritate infioratoare. Generatia 1986-1990.

Matematica: dna Ferninghel - idealul de cadru didactic care facea pregatire gratuit in timpul ei liber, in fiecare luni intre ora 4 si 6 pm cu cine voia, intr-o clasa nefolosita din liceu. Veneau sa o asculte si sa se pregateasca colegi de la clase la care dansa nu preda. Puteau veni de la alte licee ca nu numai ca nu se supara, dar ii vedeam satisfactia pe chipul ei ridat puternic. A facut o greseala. Intr-o zi i-a tinut locul sotul, pentru ca ii murise cineva in familie. Va dati seama, femeia aia nu concepea sa lipseasca de la o ora! 

Sotul, un om charismatic, mustind de inteligenta, imbracat la costum si cravata, a intrat in clasa si pe loc ne-a incremenit cu prezenta sa. Profesor emerit de matematica la Facultatea de Nave din Galati, avea acea capacitate de a preda idiotilor cu o gratie senzationala. Nici macar nu mai puteam respira cei 30 de golani dintr-o clasa. Ne-a fascinat instantaneu ! Ce ar fi fost daca…

Am inteles ca dupa revolutie, au plecat in Germania pentru ca erau cetateni de drept. Astazi, domnul Ferninghel este Decan al  Facultatii de Matematica al Universitatii din Munchen , iar sotia, profesoara noastra, este sefa catedrei.  

Crivanos. D-zeu sa il ierte! A murit acum cativa ani in urma. Nu era navigator si totusi preda specialitatile marinaresti si navigatie. La baza inginer, dar cu un har pedagogic marinaresc de invidiat. Oare pentru ca era grec? Cine stie?! Nu facea diferente si nu avea preferati pe cei pe care ii vedea pasionati. Dar…

Intr-o zi, eram in clasa a XI-a, si a venit o delegatie de galonati de la ministerul de resort sa vada si ei daca merita sa mai tina liceul din Galati. Au intrat brusc in clasa insotiti de directorul liceului si Crivanos s-a uitat lung la ei. Cu tupeul binecunoscut de politruci, au ordonat: Domnule professor, vrem sa stim ce cunosc elevii dumneavoastra! Scurt, sa scoata o foaie de hartie si sa noteze urmatoarele subiecte: Avantaje/dezavantaje parame metalice vs vegetale. Subiectul 2 Arborada si greementul navelor cu 3 catarge si 3. Actiuni de vitalitatea navei in caz de gaura la apa.

In 15 min am dus lucrarea la catedra. S-au uitat unii la altii si m-au intrebat: Esti sigur ca ai terminat? Da, am raspuns!

Dupa ce s-au strans toate lucrarile, a mai durat fix 10 min cand s-au intors si au intrebat: 

- Cine este Bogdan Negara? Atunci m-a remarcat si profesorul meu Crivanos, ca efectiv sunt pasionat de marinarie si navigatie.

In rest, liceul a fost o golaneala pe care am asimilat-o inevitabil. Doar vacantele m-au salvat, fiind in anturajul unor studenti, care m-au tratat ca pe ala micu’ care trebuie sa invete. Si asa a si fost. Florin, student la nave, citit pana in maduva oaselor, ma umilea in materie de cultura generala si imi reprosa tot timpul (fiind vecin usa in usa cu bunica-mea) ca voi deveni un idiot functional intr-o epoca ce se va sfarsi curand. Era mai mare cu 5 ani ca mine, ca tot anturajul de altfel, si asa am fost nevoit sa citesc inclusiv literatura brahmana sa pot purta o conversatie cu ei la 3 dimineata, cand beti crita se duceau in aceeasi zi la examenele din sesiune . Si mai luau si note mari.

Taica’su, D-zeu sa il ierte, era disperat pentru ca era… professor la aceeasi facultate si le spunea colegilor: Bai, cum puteti sa ii puneti notele astea? Voi stiti la ce ora a venit derbedeul asta acasa? Voi ii puneti note asa… ca e fii-meu? Nu domn’le, chiar stie de 10! Vrei sa iti demonstrez?  

Adevarul e ca baiatul crapa de inteligenta nativa. Nu era si cazul meu, care ma straduiam ca un epigon sa ma ridic la nivelul asteptarilor lor. Sa citesc, sa ma incadrez in conversatiile lor, etc. Ma simteam ca… ala micu ce nu prea stie multe. Si asa si era.

Liceul ne-a marcat pe toti, nu-I asa? Frumosii ani de liceu!  Liceul de Marina, in schimb a fost ceva special si nu e greu sa iti dai seama de asta! Eram tineri, colcotea testosteronul in noi pentru ca eram un liceu doar de baieti.  Oarecum semi-militarizat, avea legile lui nescrise, pe care toti le-am urmat. 

Si astazi imi amintesc de ele. Animozitatile starnite de antipatii conjuncturale (idioate de altfel) se transformau in rivalitati ce trebuiau transate urgent, ca sa nu devina cangrena. Asa s-a nascut conceptul de “a da la pace”.  Adica, in pauza mare (30 min) cei doi adversari ce nu se mai suportau pe lumea asta, se bateau ca in filme. In spatele liceului, aveam un teren viran si acolo se desfasura actiunea. 

Aceeasi lege care reglementa bataia crunta, spunea ca cei doi (indiferent de rezultat) deveneau prieteni. Imparteau si biscuitii in pauza si aveau grija unul de celalalt. Cumva psihologic, chestia asta dadea rezultate bune. Ca o confidenta, vreo 4 pachete de biscuiti, a trebuit sa impart si eu de-a lungul anilor de liceu.

Totusi, majoritatea elevilor isi dadeau silinta sa obtina note bunicele, pentru ca in perioada comunista aveam posibilitatea sa primim repartitii la flota 4 comerciala. Asta iti permitea sa lucrezi pe un vapor ce facea curse “afara” si daca nu reuseai sa fugi din tara, macar veneai din voiaj cu guma de mestecat, blugi, cafea, video playere sau recordere, etc, cam ce nu se gasea la noi in comert. Deveneai un fel de bisnitar autentic de prima mana, ce iti asigura un venit consistent si o imagine exclusivista in societate.  

Mai mult, aveai si sansa de a vizita tari la care multi dintre noi nici nu puteau visa.

Anul absolvirii liceului - 1990, ne-a incurcat planurile tuturor. Repartitii nu s-au mai dat absolventilor de liceu sau facultate, asa ca fiecare s-a descurcat cum a putut. Flota 4 comerciala a lasat-o moale cu voiajele, pana a fost decimata complet cativa ani mai tarziu. Majoritatea navelor comerciale stationau in portul Constanta, iar flota de pescuit oceanic, candva o forta pe plan international, a urmat soarta celei comerciale.

Ne-am futut existenta sensational! Asa a fost sa fie!


Daca nu ai citit prima parte a articolului... o gasesti AICI!


Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER


Share this page:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *