Anti-Cruising, Day One


Mihai ma amentita de la inceputul lunii iulie ca vrea sa mearga cu gasca in vacanta. Ba mai mult, a si achitat velierul integral. Cu doar o saptamana inainte, ma anunta ca gasca lui a renuntat asa ca sa fac bine sa reprogramez vacanta si sa schimb datele. Ma dau peste cap si nu reusesc sa ma inteleg cu compania de charter si, ca sa fiu sincer pana la capat doar cu office managerul din Volos. O tipa inflexibila, exigenta si plina de importanta persoanei sale.

 

Asa ca, fac alte aranjamente, ma asigur ca il reprogramez pe Mihai la o alta companie pe cheltuiala mea, si caut o gasca sa umplu cele 4 cabine ale unui Jeanneau Sun Odyssey 43. Negociez intens cu familia si pana la urma le conving sub promisiunea ca nu le pun sa traga de “sfori”. Sun si 2 colegi mai “flower power” si in mod surprinzator, primesc raspuns afirmativ. Asadar, am umplut barca pentru o vacanta in Sporadele de Nord.

 

Lucian si prietena lui Veronica, au plecat inainte cu o zi si bine au facut. Au dormit o noapte in Salonic, sa fie odihniti cand ajung la barca. M-am gandit ca au facut foarte bine, pentru ca Lucian stia cu ce se mananca sailingul, urmand cursurile cu Set Sail dar nu isi daduse examenul la Capitanie.

 

Ma amuzasem teribil la o intalnire preliminara plecarii, cand am zis sa stabilim ce luam si ce facem fiecare si cum ne explica el ca trebuie sa ne luam geci de vreme rea, diverse accesorii de sailing, etc. Mihai (alt Mihai - colegul meu) si sotia il priveau speriati in timp ce Lucian explica, si lor le mergeau rotitele in cap de unde sa mai cumpere una alta din ce le spunea Lucian. I-am calmat rapid pe toti, spunandu-le ca suntem in vacanta si nu este cazul sub nici o forma de echipamente de extreme sailing. Doar slapii sa nu ii vad in peisaj. 

 

Totusi, Lucian avea sa imi fie de mare ajutor. Cel mai mare ajutor!

 

Am plecat la ora 23 din Galati si am gonit ca un nebun pana la vama Bulgariei cu Grecia, unde am fost “revoltat” ca grecii nu au dat atentie rezultatelor testelor Covid pe care am dat vreo paispe’ milioane vechi pentru toti membrii familiei. In plus nici la codul QR nu au insistat, mai ales ca Mihai se descurca mai greu cu telefonul si politistul de frontiera s-a plictisit si l-a crezut pe cuvant ca il are.

 

Am ajuns usor in Volos port. Mai greu. am inteles unde este sediul firmei de charter. Angajatii vorbesc o engleza aproximativa si asta nu ajuta chiar daca firma Athenian Yachts are proceduri foarte bine puse la punct. Adaugati atitudinea “rece” a angajatilor si aveti o imagine completa a ce puteti trai dupa 16 ore de condus.

 

Verificarea documentelor a decurs anevoios pentru ca aveam nisip in ochi de la atata condus si l-am rugat pe Lucian sa citeasca cu voce tare ce scrie despre TEPAI, actul de inregistrare, contractul de charter, etc. Am platit damage waiver-ul si hai sa preluam barca. Restul trupei a ramas sa bea o cafea la una din tavernele de pe cheu pana ii anuntam noi ca totul e ok si venim sa ii luam.

 

Tranzitarea Bulgariei m-a epuizat. Intotdeauna! Personal cred ca e cea mai sinistra tara din UE. Coruptia sufocanta si nemediatizata decat in ultima vreme, face ca tara asta sa fie netranzitabila. Parca este Emiratul Dubai, pentru ca doar un oras conteaza si restul este o tragedie fantastica. Daca pentru unii Bulgaria inseamna statiunile de pe coasta Marii Negre si Bansko pentru ski, va asigur ca lucrurile sunt groaznice acolo. Se vede… daca stii sa vezi.

 

Preluarea barcii a fost mai putin anevoioasa decat predarea, despre care va voi povesti mai incolo. Am verificat tot ce m-a interest si am semnat 3 pagini de proces verbal, din care lipseau lucruri pe care le vazusem ca exista la bord. Athena, office managerul care mi-a predat barca, o tipa la vreo 40 de ani. avea o experienta de 15 ani in domeniu dar era de 6 luni la firma asta. Clar, zic! Vrea sa se afirme! Sa vezi ce ne face la preluare, ii zic lui Lucian!

 

Hai sa aducem trupa la bord! Vine gasca cu atitudine de inceput de vacanta si le stabilesc cabinele. Eu cu familia prova toata , restul la pupa. Cabinele pupa sunt mai mari si spatioase, dar… suntem gazde, ce naiba! Fetelor mele le repartizez cabina cu paturi suprapuse si regret enorm ca nu le-am facut o poza cand se uitau lung la ea din zona salon.

 

Se organizeaza trupa, caram tot ce avem de la masini la barca si hai sa stabilim unde ne petrecem in seara asta. Eu raman pe barca pentru ca tanjesc dupa ea si in plus, trebuie sa o cunosc. Le propun sa plecam urgent si toti imi sar in cap: Da’ ce te grabesti asa? Tu vezi ca nici macar nu iti mai coordonezi gesturile de obosela? Sincer? Am mutat barca sa o trag intr-un loc unde o putem conecta la curent electric si in timpul manevrei nu vedeam cheul! Nu vedeam la 30 metri, locul unde trebuia sa acostez!

 

Baietii au platit un parking privat, pentru ca 70 euro pe saptamana face pentru un BMW X4 full in valoare de 70 mii euro si un BMW X5 nou, al carui pret nu il stiu dar il pot estima. Pentru micuta mea Kia Ceed, am ales un loc gratuit in fata bisericii de pe cheu. Cine sa o “jigneasca” cu ceva? De altfel am gasit-o asa cum am lasat-o. Bine, cu putin praf peste.

 

Seara, trupa a venit tarziu… pe la 11, si Simona mi-a adus un gyros de la fast food, pentru ca asa o rugasem. Restul au venit cu chef de distractie, mai putin fetele care erau obosite crunt si voiau sa incerce dusul minuscul aferent cabinelor prova.  Intr-un tarziu, am dat o tura pe punte sa verific daca totul e ok si manevrand dingy de pe punte sa il asigur, am auzit conversatia spumoasa a fetelor, prin hatch-ul deschis:

  • Auzi, Maria? Oare asa se simt si oamenii in sicriu, cum ne simtim noi in cabina asta?
  • Ei Ioana, aia au mai mult spatiu!-Maria, eu am auzit ca este o organizatie Amnesty International care se ocupa de situatiile astea… cu drepturile omului… etc. Ce zici, oare se supara tata daca ii sunam? Ca astea nu sunt conditii umane de locuit!
  • Nu se supara! Nu vezi cat e de fericit ca e pe apa?

Velierul este oarecum confortabil. Zic oarecum. din punctul de vedere al unei barci de charter. Cockpit generos cu 2 timone si masa fixa extensibila pe centru. Deci spatiu cacalau si corespunzator unui party pe punte. Nu te vor durea genunchii dupa o astfel de experienta, dar… este facuta sa inghesuie 10 persoane ca sa scoata si ei banii. Toti stiu cum functioneaza industria si profita din plin. Baga multi ca impart costurile si vad ei cum se descurca. Daca avem peisage in Grecia, vin oricum, nu-i asa?! Si la pretul asta… si costurile astea cu crapelnita, oricum nu gasesc in alta parte mai bine.

 

Noi am fost 8 si… buni. Atmosfera a fost fantastica si asta conteaza in vacanta. Iar pe un velier, asta conteaza cel mai mult. 

 

Am plecat, a doua zi… dar va povestesc… mai incolo.


Dacă ți-a plăcut articolul nu uita să îl împărtășești cu prietenii pe rețelele sociale și să ne urmărești pe FACEBOOK / INSTAGRAM / YOUTUBE / TWITTER
Share this page:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *